vineri, 2 decembrie 2016

books with a history: The Diving Bell and the Butterfly


Ce inseamna, de fapt, sa fii viu? Care ne sunt, cu adevarat, bucuriile vietii? Cine -- sau ce -- din noi traieste, se-ndragosteste, cauta, uita, iarta? Cata suferinta incape intr-un trup, cata nefericire intr-un suflet? De ce trebuie sa murim?

Publicat la cateva zile dupa moartea autorului, victima a unui accident vascular, Scafandrul si fluturele este una dintre cele mai zguduitoare povesti despre viata. Iesit din coma, dar paralizat cvasi-complet, cu o singura pleoapa, stanga, mobila, Jean-Dominique Bauby "dicteaza" aceasta carte. Cateva sute de mii de batai de pleoapa -- pentru ca noi sa putem vedea lumea si altfel. 

(diving-bell) clopot scufundător - cameră de lucru, construită din metal sau din beton armat, alimentată cu aer comprimat, care permite executarea unor lucrări sub apă (wiktionary)






Jean-Dominique Bauby – redactor-şef al revistei Elle, fiul,soţul şi tatăl cuiva – avea parte de grijile şi plăcerile vieţii la fel ca oricare altul.Mai târziu îşi va aminti rutina acelei zile a anului 1995, zi în care normalitatea a fost spulberată de neprevăzut. La vârsta de 43 de ani, vârstă care-l scutea pe moment de capriciile anilor înaintaţi şi la care oamenii sunt încă stăpâni pe propriul trup, suferă un atac cerebral.După săptămâni de inconştienţă,se trezeşte paralizat complet. Afecţiunea sa este una cunoscută sub denumirea de ’’locked-in syndrome’’. O afecţiune rară,la fel ca şansele de a câştiga la loterie, şi care este numită aici de cel care suferă de ea,pe bună dreptate, ’’this hellish trap’’. Bolnavul este perfect conştient de lumea care mişună în jurul său, dar membrele nu-i sevesc la nimic.


Singura ,,fereastră’’ către exterior pe care a avut-o Bauby a fost ochiul stâng. Ochiul nu i-a permis doar să vadă, ci a fost chiar singurul mijloc de comunicare. Mai bines spus, pleoapa stângă a făcut posibil acest lucru.Asta şi o metodă ingenioasă.

Alfabetul era repetat într-o altă ordine,literele fiind înşiruite în funcţie de frecvenţa lor în limba franceză, iar Bauby clipea când auzea litera dorită. Astfel, Sandrine,ortofonista s-a devenit îngerul păzitor al pacientului. Cu ajutorul ei, gândurile sale, odată mute,reuşesc sa ajungă la cei din jur, iar scrisorile care-i sunt trimise au un răspuns.Timp de două luni, Claude Mendibil (ghostwriter) transcrie poveştile nerostite ale acestuia, iar această carte ia viaţă.(Berck-Plage, July—August 1996).


Cartea atinge un subiect delicat.Cu toţii ne ferim de aşa ceva.Nu ne place să ni se reamintească cât de sensibilă e propria noastră existenţă.Avem prea multă încredere în trupurile noastre sau pur şi simplu ne ignorăm iresponsabil sănătatea.Apoi,la cel mai mic semn de boală sau de oboseală,dăm fuga la farmacie după medicamente,vitamine şi siropuri. Abia atunci ne tratăm trupul cu respectul cuvenit.Dacă povestea asta nu o să-ţi reamintească that your body is a temple,nu ştiu ce altceva.

Cartea atinge un subiect delicat – paralizia completă.Denumirea de ‘’locked-in syndrome’’ mi se pare mult prea potrivită.Corpul pacientului e ţinut sub cheie şi-i trădează sufletul în cel mai odios mod cu putinţă, aşezând un zid imens între el şi viaţa pe care ar fi putut în continuare să o aibă.Om de carieră, părinte şi copil, soţ;pasionat de cărţi,călătorii, băi lungi şi cartofi prăjiţi;genul aventurier şi iubitor de viaţă.


A fost o experienţă livrească unică.Am citit despre personaje care duceau o luptă strănsă cu boala sau alte afecţiuni medicale, dar niciodată nu am mai intrat în mintea lor.



Citindu-i gândurile de pe patul de spital,afli trecutul şi prezentul lui Bauby, amintirile, dorinţele,temerile şi regretele.Oscilează între pozitiv şi negativ, între jale(''There are no words to express it.My condition is monstrous, iniquitous,revolting, horrible''), ironie şi umor(''If he leaves Berck, which seems likely, who will be left for me to sneer at? I shall no longer have the solitary, innocent pleasure of hearing his eternal question: "Do you see double?" and replying—deep inside—"Yes, I see two assholes, not one''), speranţă (''September means the end of vacations, it means back to school and to work, and here at the hospital it's time to start a new season. I've made some progress''), visare (''In this neutral zone on the beach, a transition between hospital and everyday life, one could easily imagine some good fairy turning every wheelchair into a chariot'').

De fapt, în afară de loialitatea celor dragi şi dorinţa de a trăi, imaginaţia este colacul de salvare.Deşi trupul îi este imobilizat, mintea zburdă liber: se compară cu un ,,bebeluş imens’’ căruia alţii  îi poartă de grijă, iar pacienţii spitalului care se pot întoarce acasă sunt ,,turiştii’’ ; visează cu ochii deschişi la mese calde şi băi relaxante, la momentele când îşi îmbrăţişa copii, la călătoriile în diferite părţi ale lumii, ş.a. lucruri cărora le simte lipsa; şi-l închipuie pe bunicul Noirtier (din Contele de Monte-Cristo), ‘’literature’s first -and so far only- case of locked-in syndrome’’, patrulând coridoarele spitalului într-un uzat scaun cu rotile; situaţia sa devine subiectul unei piese de teatru,iar întâmplările povestite se dovedesc a fi adevărate metafore. 


'' My diving bell becomes less oppressive, and my mind takes flight like a butterfly. There is so much to do. You can wander off in space or in time, set out for Tierra del Fuego or for King Midas's court.You can visit the woman you love, slide down beside her and stroke her still-sleeping face. You can build castles in Spain, steal the Golden Fleece, discover Atlantis, realize your childhood dreams and adult ambitions. ''




Bauby dovedeşte că visarea,ironia şi speranţa te scapă din orice fel de închisoare.În afară de astea,dorinţa de supravieţuire.Bauby şi-a iubit viaţa înainte şi,până la sfârşit, nu a lăsat pe nimeni şi nimic să-l convingă contrariul.Nici măcar propria persoană.

'' I need to feel strongly, to love and to admire, just as desperately as I need to breathe. A letter from a friend, a Balthus painting on a postcard, a page of Saint-Simon, give meaning to the passing hours. But to keep my mind sharp, to avoid descending into resigned indifference, I maintain a level of resentment and anger, neither too much nor too little, just as a pressure cooker has a safety valve to keep it from exploding. ''


Bauby a murit la 2 zile după publicarea acestei cărţi.O carte-testament. Testamentul unui om care a încercat,până în ultima clipă,să lase în urmă o lume care să-şi amintească de el şi o lecţie de viaţă.O carte care care spune multe în cuvinte puţine.





Am citit cartea în engleză,dar aceasta a apărut şi la editura Humanitas (Scafandrul şi fluturele).Ecranizarea cărţii a apărut în anul 2007.





                                                                      MADDY

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu