Doamna de la Miezul Nopţii - Cassandra Clare - recenzie

 

Şi nici îngerii de sus, din tării,

Nici demonii din funduri de-ocean

N-au să poată vreodată visul meu despărţi

De-al frumoasei Annabel Lee.

Fie că eşti fan sau nu(încă), probabil ai auzit de seria Instrumente Mortale, de filmul cu acelaşi nume şi de serialul Shadowhunters, din cauza pasiunii pentru citit sau pentru genul young adult fantasy. Cartea asta merge perfect atât pentru cei obsedaţi de universul vânătorilor de umbre, cât şi pentru cei care ar putea să-i(mai) dea o şansă.

 

P.S. Înainte să începi primul volum al seriei Uneltiri Întunecate,ar fi bine să citeşti seria Dispozitive Infernale (asta dacă vreisăfii complet informat);  The Bane Chronicles şi The Shadowhunter Academy (pentru fanii cu diplomă);  dar neapărat trebuie să termini seria Instrumente Mortale (dap, toate cele 6 volume…). Merită! Aşa o să ai parte de o lectură mai plăcută şi vei fi pregătit pentru cartea ale cărei pagini le răsfoieşti.

,,Doamna de la Miezul Nopţii” prezintă Lumea Umbrelor la 5 ani după întămplările din ,,Oraşul focului ceresc”, consecinţele Războiului Întunecat, ostilităţile dintre vânătorii de umbre şi spiritele naturii.

''Războiul Întunecat devastase capitala acestui ţinut, Alicante, şi oraşul încă nu fusese complet refăcut.''

''Spiritele naturii complicau mereu situaţia.Potrivit Legilor din Pacea Rece, un vânător de umbre minor nu ar trebui să aibă de-a face niciodată cu ele.De la Pacea Rece, când le fuseseră luate toate drepturile, armatele şi posesiunile, spiritele naturii – ramura blestemată şi interzisă a repudiaţilor – erau în afara limitelor. Pământurile pe care le deţineau din vechime nu mai erau considerate ale lor, iar ceilalţi repudiaţi se certau pe ele.'' 

De data asta Institutul din Los Angeles trebuie să salveze lumea – Emma, familia Balckthorn, care erau copii în timpul R.Î. Atunci, cadavrele părinţilor Emmei sunt găsite pe plajă, cu un scris ritualic înşirat pe ele. Cum Sebastian Morgenstern avea destule crime ,,la dosar”, Conclavul îl acuză şi de moartea lor. And the case is closed. Mark şi Helen Blackthorn sunt despărţiţi de familie şi abandonaţi de Conclav(!), deoarece sunt pe jumătate Fae.

''Dacă azi e cineva care ucide oameni şi le acoperă trupurile cu aceste înscrisuri, înseamnă... înseamnă că nu Sebastian Moirgenstern i-a ucis pe părinţii mei acum cinci ani. Înseamnă că am avut dreptate şi moartea părinţilor mei are o altă semnificaţie.''

''Deci intrăm în competiţie cu Conclavul şi Curţile?Fantastic. Poate mai e cineva pe care am putea să enervăm. Labirintul Spiralat? Şcoala de Solomonie? Interpolul?''

Acum, au loc crime comise după acelaşi tipar, iar Emma, care în toţi anii aceştia şi-a desfăşurat investigaţia pe cont propriu, are în sfârşit ocazia de a se răzbuna pe adevăratul ucigaş. Ea şi restul Institutului vor colabora cu spiritele naturii, pe la spatele Conclavului, pentru a-l găsi. Miza înţelegerii e Mark Blackthorn. Desigur, înţelegerea vine cu anumuite condiţii, iar cine vine de pe tărâmul zânelor nu mai e niciodată aşa cum a fost.

 

La început dispreţuiam idea de a avea in prim-plan o altă generaţie, dar pe la jumătatea cărţii nu mai aveam nimic de comentat. Spre deosebire de celelalte serii(IM,DI), eroina ştie deja de Lumea Umbrelor, aşa că nu mai trebuie să ai de–a face cu replici de genul,,toate legendele sunt adevărate” ,,suntem vânători de umbre,facem asta,aia”, tipul de acolo e vampir”, ,,da,(denumirea oricărei creaturit de care ai auzit)există!”.
 

Autoarea şi-a familiarizat deja cititorul cu regulile lumii ei ficţionale. Acum are alţi aşi în mânecă, iar cei care credeau că universul vânătorilor de umbre nu mai are nimic de oferit  vor fi surprinşi: istoria altor familii,legende uitate,poveşti care nu sunt doar poveşti; persanaje unice; dragoste interzisă on a whole new level; un motiv de răzbunare care te face să simpatizezi antagonistul; alte locuri prin care-şi pierd vremea creaturi ale întunericului.

A fost prima carte young adult fantasy în care nu vampirii,vârcolacii şi fantomele sunt cauza conflictului, ci zânele. 1 more star for CC. Şi, dacă subiectul te fascinează, n-ai cum să nu dai puţin search pe google după alte mărturii referitoare la ele.

''Elfii se aflau în mijlocul sălii. (...) Emma percepea o forţă puternică, sălbatică, venind dinspre ei, acel ceva din cealaltă lume.A simţit pe piele răceala umedă de pământ, cu miros de rădăcini şi frunze şi flori de jacaranda.''

E bine să te înarmezi cu răbdare! Acţiunea nu vine chiar atât de repede. Pentru mine, primul volum al seriei a fost în mare parte introducerea noilor personaje. Partea bună e că nu ai cum să nu te identifici cu cineva sau sa nu-ţi placă cel puţin unul dintre ele. Emma Carstairs – o adevărată Celaena Sardothien gata de luptă, posesoarea unei săbii mortale şi a numeroase arme, cu replici sarcastice care amintesc de Jace, iar de data asta fiica, nu fiul îşi răzbună părinţii; Cristina Rosales – Emma’s BFF, cea care reuşeşte cumva să calmeze ,,spiritele” întregului Institut, transferată din Mexic, pasionată de hadas şi duendes.
 

Familia Blackthorn. În primele pagini ale cărţii,Emma o conduce pe Cristina prin toate camerele lor. Atunci aflii cine are un cort plin cu cărţi şi jucării, cine adoră filmele horror, informatica sau poveştile cu Sherlock Holmes, cine e pictorul, a cui cameră va fi din nou locuită. Metoda asta de a prezenta personajele e super ingenioasă. Când au apărut, parcă mă uitam la un serial şi fiecare avea locul său pe ecran.

O chestie care m-a deranjat: too many love interests! Nu mai înţelegi cine e cu cine şi nici n-ai tupeul să pariezi dacă vor ajunge împreună. În rest, dragostea interzisă e construită credibil. Emma şi Julian se ştiu de mici şi mai mult ca sigur nu ar fi surprins pe nimeni dacă sfârşeu îndrăgostindu-se unul de altul. Dar evenimentele de acum 5 ani fac ca singura soluţie de a rămâne împreună să fie aceea de a deveini parabatai. 

 

''Nimeni nu putea să-i separe pe parabatai.Nu ar fi îndrăznit cineva să încerce: parabatai-i erau şi mai puternici împreună.Luptau împreună ca şi cum şi-ar fi citit gândurile.O singură rună de la parabatai-ul tău era mult mai puternică decât zece rune pe care ţi le-ar fi dat altcineva.De multe ori, parabatai-i aveau cenuşa îngropată în acelaşi mormânt, ca să nu fie separaţi nici în moarte. (…) Jurământul, ale cărui cuvinte erau luate din Biblie, era străvechi: Unde vei merge tu, voi merge şi eu; poporul tău va fi poporul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropat acolo.      Dacă ar fi existat ceva echivalent în limba mundanilor, s-a gândit Emma, acesta ar fi ,,suflet-pereche’’.Un suflet-pereche platonic.''

Toată lumea şi-ar dori un parabatai, acel cineva ,,care îţi înţelege muzica”.  Partea proastă este că între parabatai nu trebuie să existe acel gen de dragoste romantic, iar între Emma şi Julian s-a legat mai mult decât o prietenie platonică. În sfârşit aflăm de ce o relaţie între parabatai e un subiect tabu pentru vânătorii de umbre şi 100% pedepsită de Conclav.

  ''Există un motiv pentru care nu poţi să te îndrăgosteşti de parabatai-ul tău.Şi când vei afla acest motiv, o să simţi şi tu cruzimea vânătorilor de umbre, aşa cum am simţit-o şi eu.''

,,Sed lex,dura lex. Legea e aspră,dar e lege”. Divizia familiei Blackthorn: ,,O lege proastă nu e lege”. Aşa că revenim la sfidarea autorităţii. Sunt o groază de referinţe la personajele seriilor anterioare, iar unele îşi fac chiar apariţia. Jace şi Clary şi restul echipei sunt modelele personajelor curente. Urmându-le exemplul, vor avea parte de propriile aventuri, vor lupta cu tot felul de creature supranaturale şi vor sfida legile dure ale Conclavului, vor călca pe urmele idolilor copilăriei lor.

''-Conclavul îşi face propriile reguli.Şi trăieşte după regulile sale.Dar asta nu înseamnă că, dacă se fac anumite presiuni unde trebuie, regulile nu se pot schimba. (...) Nu le place când vânătorii de umbre tineri, aşa, ca noi, se implică în treburi serioase.Nu le-a plăcut niciodată.Dar Jace şi Clary, Alec şi Isabelle au salvat lumea pe când erau de vârsta noastră.Pentru asta au fost onoraţi.Rezultatele – asta ar putea să-i facă să-şi schimbe opinia.''

''Până acum nu ţi-a lipsit decât ocazia.Şansa de a fi mare.Jace Horondale şi Clary Fairchild nu au devenit eroi într-un vid – a fost un război.Au fost siliţi să facă nişte alegeri.Clipa asta vine pentru toţi. Va veni şi pentru noi''

P.S: Pentru cei care sunt interesaţi de destinul lui Church,motanul morocănos o să umble şi prin Institutul din L.A.

 

Am fost fascinată de misterul din jurul Doamnei de la Miezul Nopţii,rolul pe care l-a jucat,destinul ei tragic,povestea şi versurile care-i ascund identitatea.

,,Doamna de la Miezul Nopţii” este un amestec numai bun de suspans, romantism, amuzament, personaje uşor de îndrăgit. Îmi lipsea Lumea Umbrelor şi toate detaliile acelea care îi dau un anumit farmec: tensiunea dintre fiinţele supranaturale; vânători care se ceartă în legătură cu cine e cel mai bun Răzbunător(da, filmul The Avangers!) şi ies în oraş după ce au fost pe punctual de a fi ucişi, dar şi principiile după care se ghidează şi aventurile incitante de care au parte; motociclete zburătoare;spirite ale naturii pline de resentimente; magicieni care plâng la filme romantice şi vampire care-şi irosesc eternitatea livrând pizza,locurile/lucrurile nevăzute de ochii mundanilor şi tot ceea ce se întâmplă fără ca ei să aibă nici cea mai mică idee.

 

Număr zilele-lunile până la apariţia următorului volum. Sunt sigură că autoarea ne-a pregătit nişte moment demne de WTF ŞI OMG.

 

Detalii

An apariţie: 2016 (noiembrie)

Editura: CORINT

Colecţie: Leda Edge

Nr. pagini: 656

Traducător: Roxana Olteanu

                            MADDY