,,-Nu înțelegi? Trebuie să fie doar una dintre noi.
Trebuie să fie ea. Toată viața n-am auzit altceva decât că trebuie să fie ea. Că eu trebuie să
mor, ca să fie ea regină. Că eu nu valorez nimic, din cauza ei.’’
Am avut nevoie doar de câteva pagini ca să-mi dau seama că așteptările pe care le aveam de la această carte erau copilăroase, superficiale și total greșite. Am fost plăcut surprinsă de asta. A fost ca atunci când basmul pe care-l citești nu e o poveste cu zâne și nici nu are un final fericit, ci o poveste sângeroasă în care nimeni nu trăiește happily ever after.........................................................................................................
Despre - carte apărută la editura Corint(LedaEdge); mai multe detalii AICI
În fiecare generație de pe insula Fennbirn se naște un set de triplete: trei regine, toate moștenitoare cu drepturi egale la coroană și fiecare posedând puteri magice mult râvnite.
Mirabella stăpânește cele patru elemente, e capabilă să stârnească vâlvătăi lacome de foc sau furtuni violente doar pocnind din degete. Katharina este o otrăvitoare și poate înghiți cele mai ucigătoare veninuri fără să simtă aproape nimic. Arsinoe domină natura și despre ea se spune că ar avea harul de a face să înflorească cel mai roșu trandafir și să îmblânzească cel mai aprig dintre lei. Dar pentru a deveni Regina Încoronată nu e nevoie doar de originea regală. Fiecare soră trebuie să lupte pentru asta. Și nu e doar un joc în care cineva câștigă sau pierde…e o luptă pe viață și pe moarte. În noaptea în care surorile împlinesc șaisprezece ani, bătălia începe.
ULTIMA REGINĂ RĂMASĂ ÎN VIAȚĂ PRIMEȘTE COROANA.
,,Începutul unei serii fantasy întunecate ca smoala. Blake a construit o societate insulară matriarhală din detalii intime convingătoare, personaje complicate și vibrante și o proză magnifică, plină de poezie.’’ KIRKUS REVIEWS
..........................................................................................................................
Insula, magia și reginele
,,-E foarte ciudat. M-am îmbarcat pe o corabie în golf, am navigat prin ceață și am ajuns la Fennbirn, deși de câte ori am navigat pe direcția aceea, Fennbirn nu era acolo.’’
Insula
Reginele de acum
,,Cei din insula Fennbirn devin mai puternici când au o
regină. Naturaliștii devin mai puternici când sunt conduși de o regină
naturalistă. Elementalii devin mai puternici când sunt conduși de o elementală.
După ce la domnie au avut trei regine, toxicii sunt mai puternici ca niciodată,
iar cei din clanul Arron mai mult ca toți.’’
Katherine
– toxica
,,Regina este deja mult prea
albă de atâta pudră – în încercarea de a ascunde oasele ascuțite ale umerilor
slabi și adânciturile din obraji. Este slabă de la otravă. Nopțile acelea de
transpirație și vomă îi făcuseră pielea să devină fragilă și translucidă ca o
coală de hârtie udă.’’
Arsinoe
– naturalista
,,-Dar ce zici de sora ta Arsinoe, naturalista?
Încep să râdă amândoi. Nimeni nu zice nimic de Arsinoe.’’
Reginele lor rar ajung pe tron, acum naturaliștii nu au niciun motiv să creadă că regina actuală va supraviețui. Arsinoe ar fi trebuit să crească flori în câteva secunde, să supună voința animalelor și să câștige de partea ei un familiar puternic, pe măsura unei regine... dar nu are nimic din ce te-ai fi așteptat să aibă. Singura ei ancoră sunt un simț al umorului și auroironiei și prietenii loiali care nu vor să renunțe la ea. Jules, naturalista care are ca familiar o pumă (unul dintre cei mai puternici de care s-a auzit vreodată), va face tot posibilul să-și protejeze prietena atunci când mai toți spun că e ca și moartă.
Mirabella
– elementala
,,Mirabella abia a umplut aerul cu fulgere. Lumini splendide,
strălucitoare, care brăzdează cerul, căzând în șuvoaie de foc din toate
părțile. Lovituri lungi, repetate, care luminează interiorul ca ziua. Este
încântată. Fulgerul este preferatul ei. Fulgerul și furtuna, electricitatea
care se strecoară prin corpul ei și care face să-i vibreze oasele.’’
După
primele capitole (narațiunea sare de la un POV la altul), abia așteptam să
ajung la cel al Mirabellei. Cu două regine slabe, ea pare să conducă jocul.
Numele și faptele ei sunt deja pe buzele personajelor cu mult înainte să-și
facă oficial apariția. Mirabella e descrisă ca fiind
frumoasă, fanatică/ sclavă/favorită a Templului, dar și isterică și plină de
furie. La fel de sălbatică ca furtunile pe care e în stare să le provoace, tot
ce își dorește e ca Templul să nu-i mai controleze fiecare mișcare. Dar regina
asta nu e numai tunete și fulgere – încă își amintește de surorile ei și se
gândește cu groază la faptul că va trebui să le ucidă, iar asta ar putea să o
coste viața.
,,-Ce trebuie să fac eu?
-Porunca Zeiței și datoria
reginei. Oare nu e întotdeauna asta?’’
La
câte auzi despre reginele astea, ai crede că nimic nu le stă în cale. Te-ai
aștepta să le dea ordine tuturor, să aibă o autoritate de necontestat, să facă
doar ce vor... Greșit! Am picat și eu în capcana asta. Aici, avem o lume în
care reginele nu-și doresc să fie regine, iar puterile lor nu le pot salva de
la o moarte sigură, oricât de mult ar încerca să sfideze regulile jocului.
Neputința de a avea orice își doresc te ajută și mai mult să simpatizezi cu
ele, fiecare are acel ceva care te atrage. Un avertisment: Vei începe cartea
crezând că o să ai o singură favorită; pe măsură ce le cunoști, vei vedea că nu
e așa ușor pe cât pare; când ajungi la final, neștiind cu cine să ții, cel mai
probabil le vei alege pe toate... Și vei spera că cele învinse vor sfărși în
cel mai ok mod la care s-a putut gândi autoarea, deși nu prea cred. În carte se
întâmplă destule lucruri sângeroase și neprevăzute, încât să-ți dai seama că
Blake știe cu să-ți ridice puțin tensiunea. Toate personajele au șanse de
supraviețuire incerte. Nu știi cine vrei cu adevărat să câștige și nici cine
are mai multe șanse, nu vei ghici niciodată ce urmează să se întâmple.
,,-Numai un rege-consort e suficient de prost încât să se
îndrăgostească de o regină, rostește el în șoaptă.’’
Nu
se pune prea mult accentul pe romance. Curtezanii vin de pe Continent și sunt
trimiși pe Insulă de către familiile lor, urmărind mai mult coroana și alte
beneficii financiare. Poveștile de dragoste dintre locuitorii insulei sunt la
fel de complicate.
Lupta
Am
rămas cu impresia că, deocamdată, reginele sunt mai mult niște pioni, folosite
de alții pentru a ajunge unde-și doresc.
,,– Reginele toxicilor
stăteau pe tron cu mult înainte să mă nasc eu. Și vor mai sta mult timp după ce
noi două nu vom mai fi.’’
Reginele
toxicilor, toate sub tutela clanului Arron, au domnit succesiv timp de mai multe
generații. Toată puterea pe care o au îi determină și mai mult să continue
tradiția și să-și păstreze membrii familiei în Consiliul Negru. Principalul lor
adversar este Templul, ale căror preotese cred că Mirabella este șansa de a
înclina balanța în favoarea lor.
,, Harurile contează tot mai puțin. Acum coroanele nu se mai
câștigă, se construiesc prin politici și alianțe.’’
Fiecare
regină își are susținătorii, prietenii și mentorii (!multe prietenii sincere și
legături strânse între fete/fete și femei care au grijă de ele). Toți vor ca
regina lor să câștige și pentru asta sunt în stare de orice – comploturile se
țes unul după altul, iar jocurile de putere dovedesc că femeile insulei au
colții ascuțiți ca ai unei fiare (la figurat vorbind) și sunt la fel de
milostive precum viperele (la propriu, cu o nuanță de sarcasm).
Reginele
albine
La
sfârșitul cărții, autoarea le mulțumește unor prieteni pentru idee și spune
ceva despre albine. Neștiind ce vrea să însemne asta, eram super confuză și
simțeam că mi-a scăpat ceva. Dar, mai toate întrebările își au răspunsul pe
google. Autoarea a luat ceva din societatea strictă a albinelor, iar, cu puțin
talent, stupul a devenit insula Fennbirn. Autoarea a pornit de la lupta pentru
supremație a reginelor din stup și a reimaginat inedit ceva de care, cel mai
probabil, nici nu știam sau ce nu interesa pe nimeni. Cât de tare!
,,De
obicei, daca doua regine tinere se intalnesc, se lupta pana cand cea mai
puternica sau cea mai vicleana castiga. Matca nu tolereaza nici un rival in
interiorul stupului.’’Mai multe detalii AICI și AICI.
Lăsând
albinele la o parte...
,,Trei
coroane întunecate’’ are o tematică medievală, un ton întunecat, scene încărcate de suspans sau doar pline de farmec. Originalitatea subiectului, lumea
fictivă (care te duce cu gândul la o insulă bine ascunsă, una care există
fără ca tu să știi de ea), întorsăturile de situație, personajele ușor de
îndrăgit sau de detestat, coperta(! - pentru că simțeam nevoia să o admir din 5
în 5 minute) – toate mi-au furat timpul și mi-au ținut ochii lipiți de
carte fără să-mi dau seama and I regret nothing. Din contră, o să mă
întorc la cartea asta cu prima ocazie. N-ai cum să nu fii vrăjit de regine
legendare și de atmosfera de twisted fairytale; sau
impresionat de toate festinele otrăvite, sacrificiile, castelele cu încăperi reci și, mai ales, de magia care pândește din toate
colțurile insulei, mereu pe-aproape.
Sfârșitul?
Ce
urmează? Din
fericire, volumul II – One Dark Throne. În primul volum, povestea se așează;
continuarea va fi epică.
Ce recenzie minunată şi complexă! M-ai convins să o citesc şi abia aştept s-o fac, mai ales că am început să ador cărțile fantasy.
RăspundețiȘtergereMult spor la citit şi în tot ce faci! ❤
Chiar este o carte specială ^_^ Îmi pare foarte bine să aud că îi vei da o șansă.
Ștergere2 x mulțumesc! Sunt sigură că lista noastră de luctură este mereu plină!
* mulțumesc, la fel! ^_^
Ștergere