Era seara unei duminici de octombrie și Katharine
Hilbery turna ceaiul...
Singurul obiect care ilumina întru câtva natura
proprietarului încăperii era o stinghie mare, așezată în fereastră pentru a se
bucura de soare și de aer, pe care un corb îmblânzit și, după câte se pare, cam
bătrân, țopăia plictisit de colo-colo. Pasărea, încurajată de un scărpinat după
ureche, se așeză pe umărul lui Denham.
Priviră amândouă pe fereastră, mai întâi în sus, la
luna argintie, oprită printre o puzderie de norișori albăstrui- cenușii; apoi
mai jos, pe acoperișurile Londrei, cu coșurile lor drepte, și sub ele la
trotuarul pustiu, luminat de razele lunii și la strada pe care se distingea
clar cum se îmbină dalele. Pe urmă, Mary o văzu pe Katharine ridicându-și
privirile spre lună, contemplativ, ca și cum o compara cu alte nopți, păstrate
în amintire. Cineva din interior făcu o glumă despre uitatul la stele,
stricându-le cheful, și-și întoarseră privirea din nou în interior.
Noaptea era foarte liniștită, și în asemenea nopți,
când circulația se rărește, trecătorul devine conștient de lumina lunii
aruncată pe trotuar, ca și cum draperiile cerului ar fi trase, iar bolta se
dezgolește așa cum se poate vedea la țară.
Instinctul meu mă îndeamnă să am încredere în persoana
cu care vorbesc. De aceea probabil rămân mereu păcălit.
... mișcându-se cu grația și abilitatea unei pisici
persane
Crengile golașe profilate pe cer îți merg la inimă.
... adierea le răcori chipurile și-i ridică fetei o
clipă pălăria, iar ea scoase acul și și-o potrivi la loc, un gest mărunt care
nu știu de ce o făcu să pară mai vulnerabilă. Ah, dacă i-ar zbura pălăria de
tot și ar rămâne cu părul răvășit, iar el ar prinde-o din zbor și i-ar oferi-o!
Camerele, fără îndoială, adună impresii, și oricare
cameră în care cineva a avut o anume ocupație emană amintiri despre ideile,
stările sufletești, atitudinile care s-au desfășurat între zidurile ei; așa că
este aproape imposibil să încerci să faci o altă muncă acolo.
Viața contează, nimic altceva decât viața – procesul
descoperirii – procesul veșnic și perpetuu, nicidecum descoperirea.
De ce nu lași totul baltă pentru un an de zile, să
călătorești? – vezi ceva din lumea asta.
Când începi să te gândești la alte lucruri, cum ar fi
stelele, treburile noastre nu par să mai conteze, nu crezi?
Înserarea cenușie care acoperea ținutul sosea ca o
binecuvântare; se gândi că într-una din zile o să-și găsească liniștea când se
va așeza singură sub un arbore.
Nu cred că există ființă umană care să înțeleagă o
alta.
... nu poți judeca oamenii după fapte. Nu poți trece
prin viață măsurând binele și răul cu cântarul de farmacie.
Se așeză pe o bancă pe Embankment în fața statuii
unuia dintre eroii Londrei și rosti cuvintele cu voce tare. Pentru ea, ele
reprezentau o floare rară sau o așchie de piatră aduse de un alpinist pentru a
dovedi că se cățărase până acolo și rămăsese o clipă cel puțin pe cel mai înalt
pisc al muntelui. Urcase până acolo și văzuse lumea întinzându-se până la
orizont. Era necesar ca acum să-și schimbe întru câtva drumul, să-l adapteze
noii sale hotărâri.
Așa arătai, așa vorbeai, așa era dragostea.
Vă văd pretutindeni, în stele, în râu, pentru mine
sunteți totul, singura realitate.
Peste zece ani n-o să ți se mai pară fleacuri, spuse
doamna Hilbery. Crede-mă, Katharine, ai să-ți aduci aminte de zilele astea;
toate nimicurile pe care le-ai rostit o să-ți vină în memorie și ai să
descoperi că întreaga ta viață a fost clădită pe ele. Cea mai frumoasă parte a
vieții este clădită pe ceea ce spunem când suntem îndrăgostiți. Nu sunt fleacuri,
Katharine, insistă ea, sunt adevăruri, unicul adevăr.
Dar e primăară; sunt narcise; sunt câmpuri înverzite;
sunt păsări.
Regulile care ar trebui să guverneze comportamentul
unei femei necăsătorite sunt scrise cu cerneală roșie, gravate în marmură,
dacă, dintr-un capriciu al naturii, se întâmplă ca femeie necăsătorită să nu
aibă aceleași lucruri înscrise în propria-i inimă.
La urma urmelor, nu poți opri copiii să se joace și
nici nu-i trezești pe visători.
-Marele ajantaj al Highgate-ului este că poți să vezi
toată Londra. Noaptea, priveliștea de la fereastra mea e minunată.
Când ai să pleci, am să mă uit pe fereastră și am să
mă gândesc la tine. Am să-mi irosesc toată seara gândindu-mă la tine. S-ar
putea să-mi irosesc chiar toată viața.
Erau uniți, precum sunt uniți aventurierii, cu toate
că numai unul ajunge la destinație, iar celălalt moare pe drum.
Între douăsprezece și unu, Katharine stătu în pat în
acea noapte de duminică, fără să doarmă, vizitând tărâmul amurgit de unde putem
contempla detașat și umoristic propria noastră soartă; sau, dacă trebuie să fim
serioși, seriozitatea ne este înfrânată de sosirea rapidă a toropelii și a
uitării.
Dădu din mână de parcă ar fi arătat spre bogăția
poeziei nescrise din jurul lor.
-Noaptea și stelele, zorii care se ivesc, bărcuțele
plutitoare, soarele care apune... Ah, Doamne, suspină ea, ei, apusul este
foarte frumos. Uneori am impresia că poezia nu este atât ceea ce scriem, cât
ceea ce simțim, domnule Denham.
... propria sa stare necesita tămăduire și alinare
prin intermediul clasicilor. Casa lui se afla în haos; avu imaginea unor
întâlniri neplăcute pe trepte; mesele urmau să fie înveninate în viitor; oare
literatura era un leac la toate aceste neplăceri?
Cine știe... unde ne îndreptăm, sau de ce, sau cine
ne-a trimis, sau peste ce vom da... cine știe altceva în afară de faptul că
iubirea este credința noastră... iubirea...
Noaptea era liniștită și luminată de stele, prielnică
hoinărelii, cu toate că oricum at fi fost, lor li s-ar fi părut la fel de
frumoasă, dornici să guste din mișcare și libertate, să scape de tăcere și
iscodeli, în aerul curat.
Se gândi, privind cerul de peste Chancery Lane, cum
semănau acoperișurile între ele; cât era acum de sigură, ce însemna pentru ea
această impunătoare imensitate albastră, cu luminițele ei constante; realitatea
– ce reprezenta oare- cifre, iubire, adevăr?
Detalii
Publicată:
20 Octombrie 1919
Editura
(ediției în română): Litera (2017)
Colecția:
Cele mai fruomoase romane de dragoste
Tip
copertă: broșată
Număr
pagini: 480
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu